provocări

Reset. Refresh. Un program de mentorat și Doza de comunicare

Una dintre cele mai inspirate idei pe care le-am avut în 2019 a fost aceea de a mă înscrie la un program de mentorat axat pe marketing și comunicare. O mișcare de genul ăsta – firească pentru un puști de 20 de ani, aflat la început de carieră – poate părea puțin ciudată pentru cineva ca mine, care lucrează deja de niște ani de zile în același domeniu.

De ce tocmai un program de mentorat cu și despre comunicare

De ce am făcut-o, mă întrebi? Ei bine, mai știi episodul ăla din Friends, în care Monica are nevoie să-și recapete încrederea în abilitățile ei de bucătar-chef și decide să participe la un curs de gastronomie pentru începători, doar ca să-și dovedească superioritatea? Tocmai de-asta!

Glumesc, în mod evident! Aroganța și superioritatea se află chiar la polul opus a ceea ce am simțit și mi-am dorit atunci când am decis că merită să revin „la școală”. De fapt, au fost câteva considerente:

  • După vreo trei ani în care am lucrat ca specialist în marketing și comunicare, în ultimii doi ani m-am ocupat aproape exclusiv cu scrierea de conținut. Deși, pentru a face content writing ca la carte, trebuie să țin cont de toate domeniile conexe care intră în mecanismul de promovare, apar destule momente când sunt nevoită să mă concentrez strict pe bucățica mea din întregul angrenaj. Asta dacă vreau să fiu eficientă și să pot să și trăiesc din asta. Și totuși, vor exista mereu cei care cer marea cu sarea, dar vor să te plătească în nasturi…
  • În tot răstimpul ăsta am lucrat singură, mai tot timpul de acasă, iar unica formă de colaborare și comunicare profesională pe care am întreținut-o a fost prin schimbul de e-mailuri dintre mine și triada client – intermediar – editor. Nu spun asta ca să mă plâng, pentru că ăsta e jobul pe care pe care mi l-am ales și despre care încă simt că mi se potrivește cel mai bine. Doar că uneori începeam să pierd șirul zilelor de când lucram în pijamale, la foc continuu, fără să schimb o impresie cu cineva care să-mi împărtășească trăirile, dincolo de a-mi da doar feedback. Și atunci am început să-mi caut „tribul” de freelanceri pe la evenimente de profil de prin Timișoara, dar nici acelea nu sunt deosebit de multe, iar eu sunt un om introvertit, care are nevoie de timp pentru a ajunge la o conexiune cu cineva.
  • În plus, în acești doi ani mi-am zis mereu că voi reveni la marketing și branding atunci când voi simți nevoia. Dar, din nou, m-am văzut nevoită să fiu sinceră cu mine însămi și să recunosc faptul că mi-am ieșit din mână, ca specialist în PR și marketing. La cât de repede se schimbă totul într-un astfel de domeniu, dacă am ieșit din hora asta fie și pentru câteva luni, darămite doi ani, e ca și cum mi-aș fi pierdut complet ritmul și locul în joc și trebuie s-o iau din nou de la 0.

Așadar, cu o încredere ușor șifonată în privința abilităților mele de om de comunicare, am decis să revin la civilizație și să mai învăț câte ceva. Dar nu din cărți și cursuri prestabilite, la care eram practic abonată deja, ci făcând ceva practic, colaborând cu alții, poate mai experimentați și mai entuziaști decât mine.

Care a fost experiența mea, ca învățăcel

Iar singura variantă pe care am găsit-o, care corespundea cât de cât cu viziunea mea, a fost Internship 2.0, un proiect online inițiat și derulat de Sorin Tudor, de vreo 10 ani încoace. Descrierea suna tare bine, dar trebuie să mărturisesc că am citit și am recitit de o sută de ori condițiile de participare. Asta pentru că mi-era groază să nu fiu penibilă, să nu mă trezesc ca fiind singurul adult printre puști proaspăt ieșiți din pubertate sau studenți cu acea proverbială licărire în ochi, pe care probabil că eu am pierdut-o undeva, demult.

Dar nu a fost deloc așa, ci am avut ocazia de a întâlni (online, e adevărat) oameni deosebit de faini, studenți și profesioniști în domeniu sau tineri care căutau să facă o schimbare de macaz și aveau toate motivele de a fi acolo, la fel de justificate ca ale mele. Unde mai pui că membrii echipei erau răspândiți prin toată țara, iar unii mai aveau și puțină treabă prin Elveția, Turcia sau Vietnam, în perioada internshipului.

Mentorat comunicare - echipa

De fapt, nimic nu a fost chiar așa cum m-aș fi așteptat, dar culmea, a fost mai bine astfel. Programul propriu-zis s-a desfășurat în luna noiembrie, timp de trei săptămâni de lucru cu adevărat intensiv. Fiecare zi începea cu ședința sfântă de la 9 dimineața, iar stingerea nu prea se dădea mai devreme de ora 23:00. Am avut ocazia să lucrăm pe proiecte diverse, în toate scenariile și formulele de echipe posibile, alături de niște oameni care ne erau, totuși, străini. Dar cumva, a mers.

Ne-am bucurat împreună când am creat un plan sau un eveniment ori un brand în care să credem. Dar am fost și haotici uneori, am avut și frustrări și ne-am simțit cumplit de nedreptățiți atunci când feeback-ul n-a venit mereu așa frumos și protocolar cum ne-am fi așteptat. Ei, tocmai lucrurile astea toate, în amalgamul lor frumos și obositor, ne-au unit ca oameni, chiar dacă unii dintre noi nu s-au întâlnit nici până acum în lumea reală.

Și acum mi se pare greu de crezut că am reușit să organizăm, oarecum de la distanță, două evenimente despre cei 30 de ani de democrație, respectiv PR, care s-au împlinit anul trecut, în România. Eu trebuie să admit că am fost deosebit de mândră de cel de-al doilea eveniment, la care am invitat și ne-au răspuns cu bucurie și fără vreo cerință specială, 10 speakeri cu o anumită greutate în PR și în domeniul comunicării autohtone, în general. Dar, din nou, ăsta e farmecul mereu surprinzător al mediului online.

Mentorat comunicare - 30 de ani de PR în România

Ce-am avut de învățat

Pe lângă munca efectivă de zi cu zi, pe tot parcursul programului am avut ocazia să participăm la webinarii live (și exclusiviste, dare I say). Cu ocazia asta, am descoperit experți despre care nu știam încă, dar am regăsit și mulți oameni pe care-i admiram deja, a căror activitate în domeniu o urmăresc demult, pentru că au cu adevărat ceva de spus.

  • Simona Elena Stănescu de la lipa-lipa.ro a făcut parte din prima generație de absolvenți ai programului internship 2.0 și ne-a împărtășit experiențele prin care a trecut în cei patru ani care s-au scurs de când a adoptat nomadismul digital ca stil de viață. Sfaturile ei despre modul în care te poți organiza și îți poți onora angajamentele chiar și atunci când te bucuri de cea mai pitorească plajă mi-au mers direct la suflet, pentru că sper ca globe-trotting-ul să facă parte din viitorul meu nu foarte îndepărtat.
  • De la Oltea ZamboriPRbeta și Blue Moon Agency – am aflat mai multe despre managementul evenimentelor culturale și despre nișa PR-ului cultural, un subiect cu atât mai interesant pentru mine, cu cât Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană în 2021. Cum PR-ul este adeseori confundat cu alte aspecte ale domeniului comunicării, discuția a gravitat în jurul „nebuloasei” create în jurul acestui termen, oprindu-se și asupra educației și formării unui om de PR.
  • Cristian China Birta (aka Chinezu) de la Kooperativa 2.0, ne-a împărtășit din propria lui experiență, de blogger și fondator al unei agenții de marketing digital, despre crearea de campanii și strategia de business pe care ar trebui s-o avem mereu în vedere. Un lucru e clar, zice el, și anume că orice blogger aspirant ar trebui să dedice minim doi ani de lucru sistematic, pentru scrierea și promovarea conținutului unui blog, înainte ca acesta să înceapă să-și arate roadele.
  • Elena Cîrîc de la elenaciric.ro și TPS Engage a absolvit, la rândul ei, Internship 2.0 și ne-a exemplificat procesul de lucru al departamentului de Social Media dintr-o agenție de marketing. În plus, ne-a povestit despre dedesubturile unora dintre cele mai reușite campanii la care a lucrat și care au devenit virale, cum ar fi Trăiască Capra Vecinului! sau campania NN – 25 de ore pe zi.
  • Antonio Momoc, cercetător, formator și trainer la Red Carpet Production a abordat tema comunicării politice și felul în care aceasta poate să „modeleze opinia publică, dincolo de fapte. Făcând o paralelă între marketingul politic și cel comercial, ne-a ilustrat faptul că în ambele cazuri se folosesc aceleași mecanisme. Totuși, dacă marketingul comercial poate să vândă orice, cu abordarea potrivită, cel politic este limitat și secundar produsului, și anume candidatul, pe care încearcă să-l prezinte într-o lumină bună.
  • Pe Andrei Cismaru de la andreicismaru.ro l-am ascultat cu toți neuronii activați, încercând să înțeleg mai multe despre latura tech a marketingului digital, de la dezvoltarea de aplicații la e-commerce. Dar am răsuflat cumva ușurată să aud că și în cazul unui proiect din zona aceasta, diferența poate să o facă impactul unei povești cu sens, mai ales într-o piață suprasaturată, în care ești nevoit să reinventezi roata pentru a-ți croi drum spre potențialii clienți. Tot oameni suntem, până la urmă.
  • Cătălin Teniță, fondatorul TreeWorks, Geeks for Democracy sau ZeList Monitor ne-a povestit despre pasiunea lui deja bine-cunoscută pentru cărți și ne-a oferit o sumedenie de resurse valoroase. În plus, ne-a ghidat prin hățișul inițiativelor antreprenoriale din România, punând accentul pe implicarea socială și pe modul în care aceasta poate să schimbe cursul istoriei, cu sprijinul comunicării și a mișcărilor pornite în mediul online.
  • Alexandru Negrea, de la Social Smarts, ne-a împărtășit din expertiza lui în materie de social media, cu privire la realizarea unui conținut de calitate pe cele mai utilizate canale sociale. A exemplificat mecanismul campaniilor cu influenceri și micro-influenceri, precum și a celor cu lideri de opinie versus lideri de imagine, cu precădere pe Instagram. În absența unor standarde de calitate clar reglementate pentru piața digitală, mecanismul se auto-reglează periodic, pentru a exclude impostorii care nu livrează, dar e vorba de o chestiune de timp, spune el.

Acestea ar fi doar câteva frânturi de informații din cele pe care m-am străduit să le absorb pe tot parcursul celor trei săptămâni de mentorat în comunicare. În plus, am aflat o sumedenie de lucruri de la colegii mei, din experiențele fiecăruia și din modul în care ne-am străduit să le îmbinăm pe toate, pentru a ajunge la un numitor comun.

În contextul ăsta, mi-am dat seama că totuși n-a trecut degeaba timpul peste mine și am crescut mult în ultimii ani, nu doar ca profesionist, ci și ca om de echipă, culmea.

Planuri de viitor după mentorat – Doza de Comunicare

Deși programul s-a încheiat de mai bine de două luni, învățarea și implicarea noastră continuă cu și prin Doza de Comunicare, unul dintre proiectele demarate în timpul internshipului, pentru care avem visuri frumoase de îndeplinit!

Dacă ți-a sunat bine toată povestea asta și vrei să te înscrii în Internship 2.0, va trebui să mai aștepți până la toamnă. Dar mai sigur ar fi, zic eu, să-l citești pe Sorin Tudor pe Facebook și pe blogul sorintudor.ro, ca să prinzi de veste în timp util despre următoarea ediție.

P.S.: Internshipul nu e plătit în bani, dar nici nu vei lucra pentru proiectele și ambițiile altora, care să facă uz de creativitatea ta. Ba dimpotrivă, cred că poți să obții din programul ăsta exact atât cât ești dispus să investești ca energie și timp. Dacă te mai alegi și cu o echipă faină care să pună umărul alături de tine, atunci cred că poți să consideri și tu că ai tras lozul câștigător. 🙂

Imagini: Agnieszka Boeske/Unsplash; Doza de Comunicare/Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *